Nu ştiu în ce măsură Barak Obama va reuşi să se ridice la înălţimea ameţitoare a aşteptărilor pe care le-a născut într-o mare parte a electoratului american. Nu cred nici în lideri providenţiali, nici în soluţii miraculoase. Şi, totuşi, Obama a reuşit deja un miracol. Chiar înainte de a pune piciorul în Biroul Oval.
Din "jandarmul" detestat al planetei, America a redevenit, brusc, "ţara tuturor posibilităţilor". Patrie a toleranţei, a respectului pentru diversitate, a şanselor egale. Un model al democraţiei, nu al aroganţei expansioniste şi al dublului standard. Nici o campanie de imagine, oricât de complexă şi de costisitoare, nu ar fi reuşit o schimbare de percepţie atât de spectaculoasă. Administraţia Bush a investit, de altfel, multe milioane de dolari în încercarea de a drege imaginea Americii în lume. Fără succes.
Nici fondurile generoase, nici specialiştii în PR nu au putut să şteargă din imaginarul colectiv oroarea imaginilor de la Abu Ghraib sau Guantanamo. Nici nu au putut să legitimeze atacarea Irakului. Un "război pornit în baza unor acuzaţii false", după cum a concluzionat, încă din iulie 2004, Comisia de Intelligence a Senatului american. Armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein s-au dovedit o uriaşă minciună. La fel ca şi presupusele legături dintre regimul de la Bagdad şi Al Qaeda. O minciună ce a costat nu doar câteva mii de miliarde de dolari, ci şi foarte multe vieţi omeneşti. Prin comparaţie, nesinceritatea lui Bill Clinton privind natura relaţiilor sale cu Monica Lewinsky devine o dulce şi inofensivă copilărie. Invocând "cruciada împotriva forţelor răului", Administraţia Bush a promovat o politică agresivă şi iresponsabilă, nesocotind nu doar libertăţile civile garantate de Constituţia americană, ci şi regulamentele şi tratatele internaţionale. Neoconservatorii aflaţi de opt ani la putere la Washington au creat