"În perioada 2008-2010 s-au vândut 83,7 la sută din totalul vânzărilor de valută efectuate de banca centrală în perioada 1999-2010, restul de 16,3 la sută vânzându-se în perioada 1999-2004. Celelalte vânzări nete care au depăsit 2 la sută din rezerve s-au efectuat în 7 luni (41 la sută din numărul de luni) din perioada 1999-2004, în special pentru a suplini ajustările structurale insuficiente în raport cu obiectivele dezinflatiei. În această perioada s-au vândut 16,3 la sută din totalul sumelor vândute de banca centrală în perioada 1999-2010, arata consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, intr-o carte dedicata atacului speculativ pe leu din 2008. (vezi atasament)
Cum are loc un atac speculativ?De regula speculatorii, mizand pe devalorizarea monedei, incearca sa scape de ea si sa cumpere euro. Pe masura ce cantitatea de moneda vanduta creste, valoarea ei scade, astfel banuielile speculatorilor ajung sa se confirme. Cea mai des intalnita situatie este aceea in care statul incearca sa sustina moneda nationala. El vinde euro din rezerva proprie (bani pe care tara ii pastreaza, adesea in euro, pentru „zile negre”), cumparand moneda locala pentru a‑i sustine valoarea. In cele din urma insa, statul ramane fara valuta forte. Nu mai are euro de vandut. Moneda nationala se prabuseste. Speculatorii sunt multumiti. Asteptarile le‑au fost confirmate. Pot acum sa cumpere din nou moneda locala, obtinand astfel un castig frumusel.
Cum s-au petrecut lucrurile in Romania? “Sunt detinatorii de fonduri mari, care sunt in cautare de monede mai slabe pe mapamond, si acestia, ca niste animale de prada, se reped asupra celor mai slabe dintre monedele pe care le gasesc. Au gasit forintul ungar, au gasit - sau au crezut ca au gasit - leul. Ce inseamna asta? Cum se produce, practic, acest lucru? Jucatorii respectivi incep sa coteze pentru cumparare valuta la pre