Pe măsură ce ne apropiem de 9 decembrie, corul propagandiştilor devine tot mai gălăgios. Tactica gaiţelor de partid este ca, în vacarmul general, să nu se mai audă vocea legii. Nici măcar cea a legii fundamentale, Constituţia.
Ultima prostie rostită solemn de activiştii de la Ministerul Propagandei (Antena 3 & asociaţii) este aceea privind „obligaţia preşedintelui de a-l numi prim-ministru pe candidatul propus de coaliţia câştigătoare". Altfel spus, Traian Băsescu ar trebui să-i încredinţeze lui Victor Ponta mandatul de a forma noul guvern, în caz că USL va obţine la alegeri un scor de peste 50%.
Cea mai bună armă împotriva propagandei este legea. În cazul de faţă, Constituţia. Articolul 85 („Numirea Guvernului") prevede, la alineatul 1:
„Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament".
Completarea vine prin Articolul 103 („Învestitura"), alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament".
Atât şi nimic mai mult! Aşadar, Constituţia nu vorbeşte despre „candidatul propus de un partid", cu atât mai puţin de „obligaţia de a fi desemnat" X sau Y, după cum vor partidele, inclusiv cele câştigătoare.
Conform Constituţiei, preşedintele României are, în ordine, următoarele atribuţii-obligaţii:
1. dacă un partid are majoritatea absolută în Parlament, preşedintele consultă acel partid şi apoi desemnează un candidat (nu acel candidat!) pentru funcţia de prim-ministru;
2. dacă niciun partid nu are majoritatea absolută în Parlament, preşedintele consultă partidele reprezentate în Parlament şi apoi desemnează un candidat (nu candidatul propus
