Monica Lovinescu a murit in noaptea de duminica spre luni la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, la 15 kilometri de Paris.
"Monica Lovinescu si-a iubit tara neconditionat. A invatat-o sa-si promoveze valorile sa se fereasca de falsuri. Era o combinatie rarissima de talente care pot incapea intr-un singur om: cultura, umor, luciditate. Nu stiu cine ne va mai iubi cu atata luciditate. " Acesta este, pe scurt, portretul facut celei mai cunoscute voci a exilului romanesc din vremea dictaturii de scriitorul Tia Serbanescu.
Fiica celebrului critic Eugen Lovinescu, Monica Lovinescu, a plecat in exil de tanara. Nu s-a intors in tara definitiv dupa revolutie. Nu a primit in Romania nicio functie. Dar nici nu a cerut. A fost multi ani in vremea dictaturii una dintre cele mai puternice voci ale Europei Libere - unul dintre putinele canale pe care romanii le aveau la dispozitie pentru a se informa corect. Pentru milioanele de romani care ascultau Europa Libera, Monica Lovinescu ca si sotul ei, Virgil Ierunca, au fost un reper.
Lovinescu nu a fost doar un ziarist si comentator de radio, ci si un foarte talentat critic literar si scriitor.
Nascuta la 19 noiembrie 1923, si-a inceput studiile primare in particular, in Franta. In 1946 a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti. In 1947 a plecat la Paris cu o bursa a guvernului francez. In primele zile ale lui 1948 a cerut azil politic in Franta. Mama sa a ramas in tara drept "garantie", dar a murit in inchisorile comuniste. Drama Monicai Lovinescu, o drama care a urmarit-o toata viata, a fost ca nu a gasit niciodata mormantul mamei sale. Durerea aceasta a fost exprimata apoi intr-o carte de o frumusete extraordinara, "Aceasta dragoste care ne leaga". Casa lui Eugen Lovinescu din Bulevardul Elisabeta in care se intrunea in vremea interbelica celebrul cenaclu literar "Sburatorul
