şapte tineri din Bacău, fără adăpost, trăiesc într-un garaj, după propriile reguli. Cu vârste între 15 şi 28 de ani, băieţii trăiesc din spălatul parbrizelor sau din cerşit, însă, şapte tineri din Bacău, fără adăpost, trăiesc într-un garaj, după propriile reguli. Cu vârste între 15 şi 28 de ani, băieţii trăiesc din spălatul parbrizelor sau din cerşit, însă, spre deosebire de "oamenii străzii", care se adăpostesc în canale, pot spune că au un "domiciliu". Proprietarului unui garaj de lângă stadionul municipal i s-a făcut milă de tineri şi le-a pus la dispoziţie "adăpostul". Încet-încet, băieţii au transformat garajul într-un fel de garsonieră. Acum, ei au paturi, dulapuri şi chiar două fotolii şi reuşesc să îşi ţină "casa" curată. Sunt conştienţi că viaţa nu le va oferi mai mult şi spun că s-au obişnuit cu acest trai, considerându-se norocoşi că au un acoperiş. "şeful" este Marcel, care se asigură că toate regulile "casei" sunt respectate. "Uitaţi, am aici un caiet unde ţin evidenţa fiecăruia. Marţea şi joia îi duc să facă baie la Centrul

Pistruiatul

, facem curăţenie tot împreună", spune Marcel. Regulile sunt respectate de fiecare dintre "chiriaşi", deoarece toţi ştiu că e mai bine în "familia din garaj" decât în canale sau parcuri. şi asta deoarece nici unul dintre ei nu a fost scutit de necazurile vieţii de vagabond. Fiecare dintre cei şapte tineri are povestea lui, fiecare a ajuns o dată sau de mai multe ori la limita de jos a existenţei. Nepăsarea părinţilor, greşelile proprii sau, pur şi simplu, ghinionul i-au adus pe cei şapte împreună. "Am stat şi eu pe străzi de la 6 la 15 ani. Mama s-a recăsătorit imediat după ce a murit tata, iar soţul ei mă bătea mereu. Am fugit. Mă întorceam doar când nu mai puteam de dor. Cel mai mult am rezistat un an şi opt luni. Acum am crescut şi nu-mi mai este frică de omul ăla", spune alt tânăr, care nu vrea să îşi dezv