Ieri s-a anunţat un Plan de atragere de investiţii şi creare de locuri de muncă de 10 miliarde euro investiţii străine începute până la sfârşitul anului şi 50.000 de noi locuri de muncă. Unii l-au numit ambiţios, alţii au spus că este iluzoriu. Mulţi au considerat că este o iniţiativă bună, puţini l-au interpretat ca un joc de imagine, strict politic. Dar ce stă în spatele planului Ponta? Elemente de strategie. Planul Ponta de investiţii şi creare de locuri de muncă este doar o piesă dintr-un puzzle construit cu viziune. Pe fondul consolidării macroeconomice (concretizată în procedura de deficit bugetar excesiv, surplus de cont curent,costuri de finanţare reduse s.a.), a stabilităţii politice şi a contextului regional favorabil, percepţia investitorilor asupra României dă semne de schimbare. Premierul a simţit momentul bun şi, pe baza relansării relaţiilor economice şi politice externe a propus pedalarea pe atragerea de investiţii străine directe. Miza ascunsă este de a stimula investiţii pe cât posibil cu valoare adăugată ridicată, care să multiplice crearea de locuri de muncă şi valoarea socială adăugată în zonele unde acestea se localizează. Suplimentar, miza este legată de investiţii greenfield cât mai mult cu putinţă.

Elemente de creştere a competitivităţii. Cei care au citit primele capitole din orice manual de macroeconomie cunosc că eficienţa alocativă şi eficienţa tehnică a utilizării resurselor pot fi evaluate cu un instrument care se numeşte curba posibilităţilor de producţie. Deplasarea curbei în sensul depărtării de origine înseamnă că economia produce mai mult, deci am putea avea o creştere economică mai mare. Deplasarea la stânga înseamnă reducerea potenţialului de creştere economică. Ne-am întrebat cum putem produce mai mult? Simplu, nu există minuni şi asta spune orice teorie. Prin folosirea resurselor disponibile combinată cu îmbunătăţire