Mircea Marian: "Nimic nu-i justifica pe cei care au vrut ca televiziunea publica sa fie pusa in slujba Imparatului porcilor. Onoarea acestuia a ajuns, de mult, intr-o cocina."
Niciodata nu mi-am inchipuit ca un baiat fin ca Alexandru Sassu va deveni aparatorul onoarei porcarului Remes. Dar, ma rog, asta este problema sa personala.
Important pentru public este faptul ca directorul general al televiziunii romane s-a transformat in cenzor si a oprit difuzarea celei de-a doua parti a filmului „Spaga pentru Remes”, invocand chestiuni subiective, precum „corectitudinea” si „oportunitatea”.
„Acum nu este momentul”, spuneau activistii PCR, la sfarsitul anilor ‘80, atunci cand se discuta despre reformele incepute de Gorbaciov in URSS.
In urma cu cativa ani am fost la Stockholm, la un curs pentru jurnalistii din Europa de Est, iar unul dintre lectori era o vedeta a radioului public suedez. De ce era o vedeta? Pentru ca distrusese imaginea Suediei in India si sabotase un contract de furnizare de armament suedez, in valoare de zeci de milioane de dolari.
Pe scurt, prin anii ‘80, o firma suedeza a mituit guvernul indian pentru a obtine un contract de furnizare de rachete. Ziaristul respectiv a aflat - niciodata nu a vrut sa spuna de la cine - si a dezvaluit intreaga poveste. Ulterior, s-a ajuns in situatia ca, in India, numele companiei suedeze de armament sa devina sinonim cu termenul de „afacere dubioasa”.
„Ziaristii trebuie sa fie indiferenti la consecintele articolelor lor”, a fost mesajul repetat insistent de jurnalistul care, repet, lucra la radioul public. Informatia trebuie difuzata, chiar daca exista riscul ca unii sa sufere, a fost concluzia lectiei suedeze.
Nu ma astept ca un politician ca Alexandru Sassu sa fie preocupat de astfel de subtilitati filosofice ale profesiei de jurnalist. Nu-
