* Morcheeba, The Antidote, Echo, 2005. Pentru că, de cele mai multe ori, se întîmplă ca melodiile să curgă liniştite şi impasibile prin vreo încăpere fără ca cineva să le bage în seamă, n-am reuşit să înţeleg la timp cum de s-a strecurat un ditamai "Alexander The Great" - Iron Maiden pe cel mai recent album Morcheeba, The Antidote. Cert este că, doar pentru o clipă inima mi-a stat în loc, atît cît să mă dumiresc că n-am înnebunit aşa de tare încît să confund nişte londonezi cuminţi cu grozăvia aia de heavy-metal depistabilă în toată splendoarea ei eroică de 8 minute şi jumătate pe acel clasic al genului de la mijlocul anilor '80, Somewhere in Time. N-are a face că m-am lămurit rapid despre ce e vorba (o oarecare piesă "People Carrier"), fiindcă, ceea ce a contat infinit mai mult, au fost acele secunde de buimăceală în care mi-am adus aminte că pe lume a existat Iron Maiden şi că erau odată nişte vremuri în care mi se părea că "Alexander The Great" era începutul şi sfîrşitul a tot ce s-a născut pentru a deveni muzică. Trebuie să mai spun în apărarea mea că asta se petrecea cîndva, într-un secol trecut, şi că s-a inventat o vîrstă, hai să-i zicem de 14 ani, în care astfel de teorii sînt binevenite, necesare şi, mai presus de orice, cu desăvîrşire inatacabile. Şi, dacă se află ceva cu adevărat merituos pe acest The Antidote, el nu are legătură cu felul în care sînt gîndite noile compoziţii, ci cu efectul ciudat şi miraculos de madlenă proustiană. În cazul în care Morcheeba ar fi apărut de abia acum, iar The Antidote ar fi fost primul lor album, s-ar fi discutat probabil despre un debut matur, chibzuit, pe alocuri interesant, în orice caz, promiţător. Numai că, din nefericire pentru ei, soarta le-a fost potrivnică. Cu părere de rău o spun, Morcheeba a înregistrat Who Can You Trust? în 1996, iar întîmplarea face ca acel disc să nu fie doar unul definitoriu pentru istoria