O biserica coscovita, trei case prapadite si trei suflete de om. Atit se mai gaseste in Varnita, pe vremuri un sat nu mare, cu vreo treizeci de case si cu oameni gospodari. Aflat la nici treizeci de kilometri de Bacau, in comuna Ungureni, catunul, care n-a vazut niciodata curent electric, mai daposteste doar trei biete femei. Ultimul barbat din catun s-a dus acum trei ani. Varnita, sau "la padure", cum ii spun cele trei satence care isi duc traiul acolo, se afla la vreo trei kilometri de soseaua care duce spre Bibiresti. Pina acolo, pe un drum de tara, se merge lejer pe jos, pret de patruzeci de minute. Mai rau e cind ploua, caci drumul, care nu a vazut niciodata pietris, devine mlastina. Broastele isi gasesc paradisul in urmele copitelor de vaci, pline ochi cu apa. Roata-mprejur dealuri cu verdeata si padure, multa padure. In zare, printre ramurile copacilor, se vede clopotnita unei biserici, care arata ca urmeaza o asezare omeneasca. La prima gospodarie, cu zeci de ani in urma, ograda era plina de galagia copiilor. Acum nu a mai ramas decit o casa in paragina si fara gard. Undeva, in ceea ce se numea odata curte, se vede scheletul unui grajd, care in timp s-a darimat. Linga singura usa a casei, o closca isi cheama puii. Locul pare parasit, si doar usa deschisa a casei, prin care se vede un pat din scinduri, ca si plapuma atirnata pe sirma, arata ca inca e un suflet de om pe-acolo. De altminteri Anita Filip, cea mai batrina femeie din catun, nici nu are unde sa plece. La cei 82 de ani pe care ii are nu mai poate merge decit cu doua cirje improvizate din niste bete. In singura camera locuita, unde miroase puternic a tei, nu sint decit doua paturi, o masa, o soba de lut si o lada, unde peste noapte sta closca cu pui. Fara presuri pe jos, doar lut. "Imi fiecare seara ma rog la Dumnezeu sa ma ia la el" "Imi faceam de treaba, spune Anuta Filip, in timp ce culege florile