Ion Iliescu si Petre Roman s-au hotarat. S-au hotarat sa o rupa cu trecutul si sa priveasca doar in fata. Nu foarte in fata. Pe-aici, pe-aproape, pe unde sunt polii de putere. Polul focusat este cel de stanga. Pe domnul Iliescu il inteleg, a fost si va ramane un lider politic de stanga. Nimic din biografia sa nu contrazice aceasta optiune. Cu domnul Roman am ceva tresariri. Prin masurile pe care le-a luat, ca prim-ministru, ai putea jura ca nu prea are la suflet stanga politica. Dar, ce-i drept, de la acele timpuri revolutionare, romantice si reformatoare a trecut ceva vreme.
S-a mai trecut si domnul Roman, dar ramane acelasi barbat chipes si seducator pentru admiratoare. Asa au declarat, pline de pasiune si recunostinta, pentru idolul lor, doamnele prezente miercuri la lansarea cartii domnului Ion Iliescu.
Cei doi - tata si fiu ai Revolutiei romane - au facut pace de dragul stangii. In septembrie, se va anunta formarea polului de stanga, sub directa organizare a celor doi. PSD-ul se face ca nu-i pasa, celelalte partide la fel. Si totusi ce ar insemna stanga in actuala politica romaneasca? Poate o opozitie mai explicita la actuala guvernare de centru dreapta, poate mai multa vizibilitate a politicienilor de stanga, de dragul echilibrului politic, de care presa tine, in general, cont, de dragul diversitatii de opinie si a luptei impotriva monotoniei politice.
Iliescu face rating. Basescu face rating. Nastase si Tariceanu fac, si ei, rating. Mai putin, dar fac. Si-atunci, cine pe cine bate? Cine e mai tare in Romania? Stanga sau dreapta? De cine e nevoie mai mult acum, in actuala stare in care se afla tara? Aceste intrebari ar putea fi interesante si chiar legitime daca politicienii si-ar respecta, atunci cand ar ajunge la putere, doctrina. Sa fim seriosi, acest lucru nu s-a intamplat nici pe timpul PSD-ului, nici pe cel al CDR-ului si nici acum, in v
