Merge aproape zilnic mai bine de opt kilometri pe jos cât ţine rezervaţia de la Negureni şi mărturiseşte că nu poate sta departe de pădure nicio clipă.

Pe Grigore Constantin sau nea Costică, aşa cum îi spun cunoscuţii, l-am găsit în gospodărie, o curte plină cu flori şi bine îngrijită. Era la moară, dar imediat s-a oferit să ne însoţească prin rezervaţia de la Negureni de care se îngrijeşte. Oricum peste vreo două ore urma să-şi facă rondul obişnuit prin pădure.

Şi-a pus cizmele de cauciuc şi pe un ton voios am plecat la drum. Din când în când ne împărtăşea din poveştile sale şi mai presăra câte o glumă.

Fără frică...

L-am întrebat dacă nu îi este teamă să umble aşa de unul singur prin pădure, mai ales că ne-a spus că aici mai sunt şacali, mistreţi şi chiar şerpi... „Singurul animal de care mă tem este omul. Aţi văzut vreodată la grădina zoologică vreun om ţinut în cuşcă?“, a spus pe un ton glumeţ pădurarul.

La fiecare două zile străbate pe jos cei 8 kilometri şi jumătate cât ţine rezervaţia, mai exact 402 de hectare din care jumătate din împrejmuite pentru animalele de aici. Vânătorii vin mai rar acum, dar pădurarul este zilnic prin zonă. „Muflonii stau ascunşi ziua. Trebuie să fie linişte ca să se lase văzuţi. Vin seara pe răcoare să mănânce“, afirmă pădurarul care ne face semn să facem linişte poate-poate avem noroc să vedem animalele din rezervaţie. După urmele lăsate în noroi, ştie că au trecut şi muflonii pe acolo.

Un loc de vis

A copilărit şi a crescut aici şi chiar dacă vreo şapte ani şi i-a petrecut ca brutar, în cele din urmă, după a doua încercare, a reuşit să se facă pădurar.

Din anul 1986 se îngrijeşte de animalele de aici de parcă ar fi în propria gospodărie şi nu îşi închipuie că ar putea pleca vreodată.

A prins şi vânătorile la care parti