Ṣi la cea de a XXI-a ediṭie a Festivalului George Enescu, fostul preṣedinte al României, Ion Iliescu, poate fi observat în stalul, nu în loja oficială, a Sălii Palatului, urmărind marile orchestre ale lumii. Poate fiindcă acum, când a ieṣit din turbionul politicii româneṣti, se simte mai întâi intelectual, lăsând în umbră ṣtiinṭa sa de practician al politicii.
Pe meleagurile dâmboviṭene nu sunt mulṭi politicienii autentic interesaţi de faptul cultural, care modelează gândirea ṣi simṭirea. Ceea ce este un semn al precarităṭii mediului nostru politic, pe care nici nu ni l-am putea imagina condus de înṭelepṭi, aṣa cum visa Platon.La începuturi, Festivalul „George Enescu” a fost poate o armă în războiul rece
Sanda Viṣan - La Festivalul George Enescu ce vă atrage în mod special?
Ion Iliescu - Festivalul „George Enescu” a devenit un adevărat fenomen cultural; unul dintre puţinele lucruri care au continuitate în România. Succesul Festivalului este explicabil prin faptul, atât de banal, dar şi extraordinar, că are un program simplu şi clar: să promoveze muzica bună, artele în general, muzica românească în context internaţional. Iar George Enescu este o personalitate de excepţie, care a marcat puternic muzica secolului XX.
Dincolo de plăcerea de a asculta muzică bună, Festivalul George Enescu mă atrage prin modul în care este conceput, prin calitatea invitaţilor, prin consecvenţa programului şi pentru faptul că nu se fac compromisuri.
S.V. - Din perspectiva insiderului, cum vă explicaţi că, în plină epocă stalinistă ṣi după ce Enescu părăsise definitiv România comunistă, autorităţile române au decis totuşi, la trei ani de la moartea muzicianului, să finanţeze o întâlnire internaţională de asemenea anvergură?
I.I. -România anilor ’50 era o ţară mai complicată şi destui dintre cei care făceau parte din „conducere” au fost persoane mult mai de
