Se conturează, cu din ce în ce mai mare violenţă, noul înţeles al noţiunii de profesor, în condiţiile politice ale României de azi. Astfel, profesorul nu mai este omul învăţat care îi învaţă şi pe alţii. Nu mai este înţeleptul care dă lumină celor atinşi de întuneric. Nu mai este directorul de conştiinţă care se jertfeşte pe sine pentru a aduce comunitatea pe calea cea bună. Dimpotrivă, profesorul devine - în folclorul contemporan - capul răutăţilor. Cea mai înaltă expresie a ipocriziei şi mârşăviei. El manipulează oameni, evenimente şi bani, strigând în acelaşi timp la popor că e urât să manipulezi oameni, evenimente şi bani. Profesorul de analfabetism, minciună şi cinism, predă zilnic lecţia lui de analfabetism, minciună şi cinism. Îşi afişează figura asimetrică pe toate gardurile (inclusiv pe cele electronice!) şi se supără pe câinii comunitari care o văd şi se simt mai uşori, trecând pe lângă ea. N-are ruşine, nici în părţile intime. Ţara, pe care se întâmplă să o mai administreze încă o lună, s-a cocoşat de tot, sub mersul lui concomitent-în-două-părţi. Într-o odaie cu ecou bun, s-a apucat să-l strige pe un cetăţean "găozarule!", iar ecoul, cu multă fidelitate, i-a răspuns "găozarule". Ulterior, nici n-a mai trebuit să strige, că ecoul se ţinea după el.
Fatalmente, profesorul e prezent în scrisorile şi convorbirile multora dintre contemporanii săi, mai buni sau mai răi. De acolo, din ce spun sau scriu aceştia, reies cu mai multă claritate îndeletnicirile acestui răufăcător bine disimulat. Păcălit de profesor, că nu va sta mai mult de o lună în gherlă, Hayssam întreabă după câteva luni, pe un prieten de afară, ce are de făcut, că profesorul îi spusese să tacă şi vine anchetatorul să-l întrebe, iar el nu ştie ce să răspundă. Oare de ce era aşa de interesat domn profesor ca un elev al său să nu vorbească? Aveau ei ceva în comun şi nu se cuvenea ca acele
