Versurile poeziei populare rostite atât de duios de actorul Emil Boroghină, muzica izvorâtă din naiul celebrului Gheorghe Zamfir, glasul lui Gheorghe Roşoga şi cel al Marianei Bălănescu i-au condus pe iubitorii artei pe portativul „Vârstelor omului“, într-un excepţional recital.
Cafe Teatrul Play a găzduit sâmbătă seară încă un recital de actorie din cadrul celei de-a doua ediţii a „Nocturnelor de teatru“.
Amfitrionul serii a fost actorul Emil Boroghină, artistul care a reuşit să ducă Teatrul Naţional craiovean pe cele mai înalte culmi, bucurându-se astfel nu numai de recunoaşterea naţională, dar şi de cea internaţională.
Alături de Domnia sa am ascultat „Cântecul vârstelor (Vârstele omului)“ adunate sub motoul „Şi zilele omului / Sunt ca floarea câmpului / Dimineaţa înfloreşte / Peste zi se veştejeşte / Şi spre seară nu mai este... Frunza pică, ‘ngălbeneşte, / Alta şi mai mândră creşte“.
Am călătorit prin intermediul poeziei populare prin toate etapele evoluţiei omeneşti, de la naştere, prin copilăria cu jocurile sale, apoi am păşit cu grijă prin tinereţe precum cucul prin codrul înfrunzit, am cunoscut dragostea şi dorul, cătănia, ciobănitul, viaţa prenupţială, pentru ca mai apoi să dansăm la nuntă şi să trecem un alt prag, spre o altă etapă, maturitatea. Am cunoscut acum viaţa conjugală cu bune şi rele, plugăritul, războiul, trista şi amara singurătate, am ascultat cucul prin codrul desfrunzit şi am păşit spre înţelepciune la braţul bătrâneţii, pentru ca apoi să plecăm în compania morţii. Conduşi pe tot acest parcurs de glasul actorului, ne-au acompaniat paşii muzica lui Gheorghe Zamfir la nai şi vocea melodioasă a lui Gheorghe Roşoga şi cea a Marianei Bălănescu.
Averea noastră naţională
„Vârstele omului“ ne-au reamintit de acele „comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezuri superstiţ