Înainte de 1989, „Sere Codlea" era cel mai mare producător legume, distibuite atât în ţară, cât şi în străinătate. Codlenii au pierdut o mină de aur. Datoriile societăţii au adus oraşul la sapă de lemn şi au lăsat peste 1.000 de oameni fără un loc de muncă.

Mulţi dintre locuitorii din Codlea îşi amintesc cu melancolie despre cât de bine trăiau pe vremea când serele încă erau prospere. „În primul rând au fost locuri de muncă, iar pentru noi, care stăm în vecinătatea serelor, exista un aprozar de la care puteam cumpăra marfă mult mai ieftină", spune Maria Ciuli, 66 de ani, pensionară.

Rulmentul, între năruire şi revendicare

Fabrica de biciclete a murit, bombele au rămas

Pentru că are o pensie de mizerie şi s-a săturat să mănânce de la străini, tanti Maria a găsit o soluţie pentru a înlocui serele: şi-a construit o „seră" chiar în balcon. A plantat răsaduri de roşii, ardei, pătrunjel, leuştean şi busuioc.

Declinul Nitramoniei a scos Făgăraşul de pe harta industriei

Tanti Maria e la curent cu toată istoria societăţii. „Veneau cu bâtele să dărâme serele şi eu plângeam aici în balcon. Când a cumpărat doamna Schutz serele a făcut mai mult circ decât spectacol. L-a adus pe Benone Sinulescu să cânte şi ne-a invitat pe toţi în horă. Am zis atunci că va fi bine. A început apoi să vândă mijloacele fixe şi toate utilajele. Venea o echipă din Oltenia, încărca fierul vechi şi se ducea să-l vândă în Codlea", îşi aminteşte Maria Ciuli.

Uzina Hidromecanica, ştearsă de pe harta Braşovului

Demolarea uzinei Tractorul, o rană care nu se vindecă

Roşiile de Codlea erau celebre

Pe oricine întrebi în Codlea o să-ţi spună că nu existră nicăieri în lume roşii cu gustul celor de la „răposatele" sere. „Toate produsele de la piaţă sunt injectate, nu mai mâncăm nimic curat. Noi suntem oameni de la ţară şi ştim ce înseamnă gustul de roşie, d