Te uiţi uneori mirat la copiii tăi şi te minunezi. Cum pot fi atât de diferiţi? Priveşte-ţi mâna. Toate degetele sunt ale tale, dar nu sunt identice.

Fie că în familie există un copil sau mai mulţi, părinţii se dedică lor. Fiecare copil aduce bucurie şi speranţe. Ar vrea să le ofere totul, să-i ajute să se realizeze. Teoretic totul poate fi roz, practic sunt zile după zile, ani după ani, în care părinţii trebuie să facă faţă provocărilor. Cine nu-şi doreşte o familie fericită, copii cuminţi care să se înţeleagă bine, să se sprijine şi să se respecte?

Este nevoie însă de mult efort şi răbdare şi, de ce nu, de sfaturi şi informaţii din literatura de specialitate pentru a-l trata pe fiecare corect şi a realiza între ei legături indestructibile.

Un prim lucru care face diferenţa dintre copii este temperamentul cu care se nasc. Acesta nu poate fi ales şi nu poate fi schimbat. Va fi „şlefuit” prin educaţie, dar va marca felul de a fi al persoanei.

Un al doilea lucru care poate influenţa este ordinea în care s-au născut. Există teorii care susţin că această ordine poate influenţa caracterul (A. Adler). Chiar dacă această teorie a fost destul de contestată trebuie să recunoaştem nevoia stringentă a omului de a fi acceptat şi apreciat.

Un element major de influenţă este atitudinea părinţilor. Favorizarea unuia dintre fraţi, comparaţiile, ar putea influenţa negativ dezvoltarea copiilor. Părinţii trebuie să fie atenţi să ajute fiecare copil după posibilităţile lui, să-l încurajeze pe fiecare, să înţeleagă diferenţele dintre ei şi să fie imparţiali. Sunt situaţii în care este mai bine să nu intervină, să lase copiii să-şi rezolve singuri problemele dintre ei.

Indiferent cât studiu se alocă acestui subiect el nu va putea fi acoperit în totalitate. Fiecare familie, situaţie şi relaţie este unică. Nu există un şablon perfect care să descrie