„Locuinţe ieftine”
Contrar afirmaţiilor propagandei comuniste după care păturile cu posibilităţi materiale modeste ale populaţiei Bucureştilor erau considerate „cetăţeni de mâna a doua”, obligate să locuiască în condiţii insalubre prin „mahalale” oraşului , o investigaţie obiectivă dovedeşte preocuparea edililor săi , a unor instituţii ale statului şi municipalităţii, precum şi a unor societăţi pentru asigurarea, în limita posibilităţilor, a unor locuinţe decente, în condiţii financiare adecvate. Astfel, studiul Ipostaze ale politicilor sociale. Legislaţia locuinţei în prima jumătate a secolului XX de arh. Irina Calotă evidenţiază iniţiativele legislative care au dus la rezolvarea unor asemenea probleme, încă dintr-o perioadă destul de timpurie. În 1910, apare „Legea pentru locuinţe ieftine” care defineşte termenul, acordă scutiri de taxe şi impozite, chiar subvenţii pentru cei care cei care vor profita de prevederile acestui act. În acelaşi an, apare şi „Legea pentru înfiinţarea Societăţii Comunale Bucureşti pentru construirea de locuinţe ieftine” care va fi constituită în luna decembrie a acestui an.
Domenii, Herestrău, Vatra Luminoasă
Aplicarea acestei legislaţii se face operativ, astfel încât în anii următori începe construirea unor perimetre, „cartiere de locuinţe ieftine” în diferite zone ale oraşului: „Clucerului”, „Candiano-Popescu”, „”Lupeasca” (1911-1912), „Steaua”, „Grand CFR” (1912).
Asemenea iniţiative sunt continuate în perioada următoare. În 1932, terenul viran aflat pe partea stângă a Şoselei Kiseleff a fost parcelat, aici ridicându-se „locuinţe ieftine” pentru funcţionarii Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, motiv pentru care cartierul a mai fost denumit şi „Domeniilor”.
În 1932, pe un teren viran aparţinând Uzinelor Comunale Bucureşti, în zona Herestrău, au fost ridicate case pentru funcţionarii de la G