S-a născut în Okinawa, Japonia, acum fix 41 de ani, 10 luni şi 9 zile, îi plac meniurile grele, cu cărnuri arse şi pizza supradimensionată, à la Statele Unite, şi are cel puţin trei porecle care nu sînt înrudite. Mai presus de orice, americanul Chris Horner este cel mai bătrîn cîştigător de etapă într-un Mare Tur, după ce s-a impus şi în etapa a 10-a din Vuelta, şi poartă tricoul roşu, de lider clasamentul general, la 43 de secunde distanţă de următorul adversar, italianul Vincenzo Nibali.

Ignorat de specialişti la începutul ultimei competiţii de trei săptămîni, Horner şi-a devorat rivalii cu apetitul omului înviat după o perioadă lungă de accidentare, însă evoluţiile sale au ridicat sprîncene în pluton şi au lansat pe twitter o adevărată avalanşă de reproşuri. De ce? Să ne lămurim în cîteva rînduri.

Privit din faţă, Horner are o faţă de puşculiţă, un corp perfect tonifiat, în ciuda vîrstei din ce în ce mai înaintată, şi un fel de naturaleţe incomodă în exprimare. Urcat în şa, acolo unde se simte excelent cînd asfaltul e la altitudine, "Zîmbăreţul" pare neuns, un fel de om de tinichea ce nu poate să-şi curbeze articulaţiile, dar care înaintează cu repeziciunea unei şopîrle acolo unde niciun alt rutier nu se încumetă. Chris Horner nu a avut o carieră care să-l pună în lumina reflectoarelor, însă momentul a sosit acum.

Băiatul arogant care zboară biciclete

A devenit rutier profesionist în 1995, într-o perioadă în care pe şosea încă se aflau rutieri precum Miguel Indurain sau Gilbert Duclos-Lassalle, însă asta nu a contat prea mult pentru un rutier care şi-a obţinut cele mai bune rezultate peste Ocean. După o aventură nereuşită cu Française des Jeux, în care Horner a luat pentru prima oară contact cu exigenţele europene, rutierul născut în Japonia, acolo unde tatăl său american era înrolat în armată, s-a întors în Statele Unite