PAMFLETE CORDIALE ● Într-adevăr, presa discreditează statul român. Nu contează că statul român are grija paternă de a se discredita singur. Presa nu ar trebui să observe acest proces. În felul cum lucrează ea totul e o penibilă tautologie. Rău – în societate, rău – în presă. Şi, atunci, oamenii cum mai pot fi amăgiţi? Ziarele, televiziunile şi-au creat de vreo 20 de ani năravul de a critica Puterea. Din acest obicei, rezultă caracterul subaltern al presei, adică, la urma urmei, de ce să nu scoată presa în relief ceea ce nu există şi de ce să se cantoneeze ea doar în ţarcul a ceea ce există?
I-au minţit guvernanţii pe cetăţeni? Îi mint în continuare? Sunt ei ipocriţi şi cinici? De ce angajaţii mogulilor de presă nu se fac, a nu observa minciuna şi ipocrizia? Dar imaginaţia unde e? Presa-pleonasm ar trebui interzisă. Cititorilor nu le trebuie adevărul, chiar dacă par convinşi de nevoia de adevăr. Din raţiuni patriotice şi partinice, medicii înşişi ar trebui să le prescrie pacienţilor îndelungate tratamente de minciună şi ipocrizie. Şi trebuie acţionat şi asupra mogulilor de presă. Sigur, prin mijloace specifice. Prin şantaj. Prin teroare. Prin agenţi de influenţă. În aşa fel încât să se termine cu această presă mizeră, critică, factologică, bântuită de adevăr.
Mogulii şi tonomatele lor ar putea ieşi, cu sprijinul autorităţiilor, din anecdotica noroioasă, din puşcăria fără perspective a realităţii, din stricta dependenţă de statistici şi evidenţe. Scriind critic despre stat, stat aflat în plin proces de destabilizare, presa de toate felurile destabilizează statul. Printr-un paradox, oglinda care reflectă realitatea modifică realitatea. Mai mult decât atât, oglinda e responsabilă de schimonosirea realităţii şi se poate spune că oglinda e chiar vinovată.
Are dreptate preşedintele statului să vorbească despre discredita