Oricit de greu ne-ar fi sa recunoastem, aceas|a a patra calificare consecutiva a echipei nationale de fotbal la un turneu final si a cincea din ultimul deceniu apare exclusiv ca urmare a eforturilor unei generatii de fotbalisti calita in atmosfera fotbalului super-profesionist din Occident si nu ca rezultat al progreselor inregistrate de acest sport in Romania. Echipa reprezentativa e formata, practic, numai din jucatori care evolueaza in campionate straine, aportul fotbalistilor din Divizia A la aceasta calificare fiind extrem de redus. Echipa de tineret si celelalte selectionate cu jucatori din campionatul intern au capotat rusinos ori de cite ori au fost puse in fata unor confruntari puternice. Nationala e puternica prin forta jucatorilor care evolueaza acum in Primera Division, in Bundesliga ori in Premier League. Campionatul nostru cel de toate zilele nu produce, de o buna bucata de vreme, decit nervi, suspiciuni, scandaluri si cite un deces absurd si tragic precum cel al nevinovatului Vrabioru. Lucru confirmat si de viata scurta pe care o au cele mai bune echipe de club ale noastre in cupele europene. La drept vorbind, nici nu stiu de ce ne mai asteptam sa apara valori autentice dintr-un campionat intern in care primeaza aranjamentele de grup si interesele unor oameni ce au mare grija sa faca bani pe seama naivitatii altora. Divizia A este locul in care arbitrii isi fac de cap in voia lor, fluierind cum si ce vor ei, stabilind ierarhii doar de dinsii stiute, facindu-i pe antrenorii mai patimasi sa ajunga la infarct sau sa sara la atac cu gheata de fotbal. Acesta este campionatul in care un neica nimeni ajuns presedinte de club isi permite sa intre pe teren la fiecare faza in care echipa sa nu este ajutata, sa injure, sa ameninte in stinga si in dreapta cu razbunari la auzul carora pina si Carlos Sacalul ar pali de invidie, dupa care tot el sa imparta dreptatea