Lucian Bute (31 de ani) avea în seara celui de-al 30-lea succes al carierei sale aerul unui om a cărui muncă a fost eficientă. Cu un discurs echilibrat şi parcă uşor emoţionat atunci când evoca secvenţele triumfului, supercampionul din Pechea a vorbit la cald pentru Radio România Actualităţi.

Felicitări, Lucian! Ai trecut şi de al 30-lea val... A fost cel mai dur?

Mulţumesc! Nu ştiu dacă a fost mai dur, dar sunt conştient că a fost foarte, foarte greu. Cred că lumea e dezamăgită pentru că nu am câştigat prin knock-out, dar Glen Johnson e un boxer cu mare experienţă, pe care nimeni n-a reuşit vreodată să-l doboare. Nimeni nu l-a pus jos, nici măcar Hopkins atunci când l-a bătut.

De câteva ori l-ai avut în mână... Ai fost aproape să închei rapid meciul...

Mi-am dat seama că l-am avut în mână la începutul confruntării şi în runda a şaptea, când am avut câteva serii fenomenale, dar n-am vrut să risc. Am făcut exact ce-am vorbit cu Stephane (n.r. - antrenorul Larouche). Am mai riscat odată cu Librado Andrade şi era să-mi închei cariera.

Vineri, la ora 14:00, vine în România

Ce reprezintă acest meci pentru cariera ta?

M-a făcut să-mi sporească credibilitatea în boxul profesionist mondial, pentru că sunt convins că am făcut un meci... aproape perfect, cum obişnuiesc eu să spun. Înclin să cred că am reuşit să-i impresionez pe cei care cunosc bine nobila artă, pe românii mei de-acasă, pe toţi fanii! Le mulţumesc din suflet că au fost alături de mine.

Ce urmează?

Vineri, la ora 14:00, mă voi întoarce în ţară, la Bucureşti. Dar nu voi rămâne în România decât pentru trei săptămâni, deoarece mă voi întoarce să urmăresc finala dintre Carl Froch şi Andre Ward. Cred că Ward va câştiga finala şi trag speranţe că mă voi bate cu el. Acesta este visul meu.

Nu m-am uitat la meci, pentru că mi-era t