"Aţi votat?", mă întreabă unul dintre candidaţii bucureşteni, întîlnit întîmplător printre standurile de carte de la "Bookfest". "Nu", îi răspund fără ezitare, cam încurcat, totuşi, de propria-mi sinceritate. "Nici duminică nu veţi merge la vot?", insistă el vizibil contrariat. "Nici", adaug eu şi mai stînjenit, dar la fel de abrupt. "De ce?", sunt iscodit în continuare, poate din curiozitate, poate din iritare. "Ştiţi, de cîţiva ani eu am dezertat din dreptul de a vota", frîng dialogul "electoral" şi ne despărţim confuz.
"Aţi votat?", mă întreabă unul dintre candidaţii bucureşteni, întîlnit întîmplător printre standurile de carte de la "Bookfest". "Nu", îi răspund fără ezitare, cam încurcat, totuşi, de propria-mi sinceritate. "Nici duminică nu veţi merge la vot?", insistă el vizibil contrariat. "Nici", adaug eu şi mai stînjenit, dar la fel de abrupt. "De ce?", sunt iscodit în continuare, poate din curiozitate, poate din iritare. "Ştiţi, de cîţiva ani eu am dezertat din dreptul de a vota", frîng dialogul "electoral" şi ne despărţim confuz.
Chiar aşa, de ce nu votez ?
Păi, s-o luăm pe îndelete. Ar fi, în primul rînd, inapetenţa mea pentru activismul politic. Căci, exercitarea universalului drept ţine nu numai de activismul civic al cetăţeanului. Exprimarea opţiunii politice înseamnă şi angajare politică. Adică să alegi pe cineva dintr-o listă, să treci de partea cuiva. Şi trecînd într-o tabără, o excluzi pe cealaltă. Cum ideologiile nu mă emoţionează defel, rămîn indivizii dintr-un partid sau altul. Dar aceştia nu-mi sunt toţi simpatici. "Ştampilarea" celui simpatic mie presupune a-i accepta otova întreaga şleahtă de coechipieri dubioşi. Ca pe vremuri, cînd cumpăram pipote la pachet cu gheare şi gîturi. Or, eu sunt preocupat de oameni concreţi şi nu de mulţimi amorfe, adunate în dosul unei sigle.
În al doilea rînd, nu