Văzută prin ochii vechilor greci, percepţia culorilor este foarte diferită de percepţia noastră asupra culorilor. De ce se întâmplă acest lucru? Ce anume cauzează această diferenţă de percepţie vizuală de la cultură la cultură?

În scrierile sale, Homer surprinde prin felul în care foloseşte culorile. Paleta de culori descriptive folosite de el este limitată la culori metalice: negru, alb, verde gălbui şi roşu purpuriu.

El utilizează aceste culori într-un mod ciudat, ceea ce ne face să ne punem întrebări referitoare la abilitatea lui de a percepe culorile. El descrie cerul ca fiind de culoarea bronzului, iar marea având culoarea vinului, atribuie adjectivul chloros (verde) mierii şi privighetorilor.

Chloros nu este singura culoare pe care Homer o foloseşte într-un mod ciudat. El foloseşte de asemenea adjectiul kyanos într-o manieră la fel de ciudată: ,,Hector a fost târât, iar părul său de culoarea kyanosului îi cădea”.

Conform percepţiei noastre asupra culorilor, părul lui Hector ar fi avut culoarea albastră, deoarece asociem termenul kyanos cu piatra semipretioasă, lapis lazuli, în gândirea noastră kyanos înseamnă cyan. Dar nu putem presupune că părul lui Hector era albastru, decât dacă privim în felul în care Homer foloseşte adjectivele de culoare.

Click aici pentru mai mult pe historia.ro