Am câteva chestii care-mi stau pe creier şi mă abţin de ceva vreme să le eliberez. Azi n-o mai fac. Aşa că dau drumul la vale vagonului cu dezamăgiri; ale altora...
Nu-mi doresc să fiu erou; al nimănui. Mai ales că, de obicei, eroii mor tineri şi-s cântaţi postum. Mie-mi place viaţa, n-am vocaţie de martir şi sunt egoist. Mă gândesc, cu prioritate, la binele meu şi al familiei mele. Dacă acesta coincide cu al altora, cu atât mai bine. Aşa s-a întâmplat şi-n cazul Băsescu. Îl găsesc nociv pe individ, mi se pare inoportună prezenţa sa în fruntea statului, am acţionat în consecinţă. Întâmplător sau nu, părerea mea a coincis cu a multora dintre voi. A rezultat o frumuseţe de campanie antiregim într-o ţară lipsită de coaie. De care-s mândru. Continui să cârtesc, dar n-am amulete cu Jucătorul aliniate pe calorifer.
Dar asta nu înseamnă că mă voi pune vreodată la remorca vreunei formaţiuni politice. Findcă nu-s deloc convins că mi-aş găsi locul într-o structură de tipul ăsta. La ce-i acum funcţional pe piaţa politică de la noi, cu siguranţă nu. Doar să-mi fac mişcarea mea, unde eu să fiu Comandantul. Dar sunt şi comod, şi realist. Deci conştient că fără structuri securistice şi bani nu ies nici din Rahova. Cum nu simt nevoia să fiu marioneta vreunui grup de interese dornic să pună mâna pe caşcaval prin mine, mi-e teamă că-s pierdut pentru cariera politică. Aşa că, regret că poate dezamăgesc, mulţumesc pentru amabilele invitaţii şi sugestii, dar nu particip nici la (re)construcţiile diverselor partide politice, nici la reforma lor; nici ca actor, nici pe post de consilier. Emit păreri în scris ori prin viu grai. Vrea cineva să ţină cont de ele, minunat! Nu vrea, la fel de minunat, dacă nu chiar şi mai minunat!
Celebritatea mi-am dorit-o, recunosc, când eram ceva mai puştan şi m-am prins că n-o să mă cumpere niciodată Real Madrid. Mi-am obţinu
