Veneam ieri de la aeroport şi mă miram, ca prostul, de ce durează drumul până în centru mai bine de o oră când, recent, s-a dat în folosinţă un pasaj denivelat în zona Băneasa, iar în câteva săptămâni urmează să se dea şi un al doilea. Privind peisajul din vârful pasajului, în maşina încremenită între coloane, îmi spuneam că foarte curând priveliştea va putea fi admirată, în aceeaşi manieră statică, şi de pe celălalt pasaj.
O singură întrebare mă frământa în acest timp: care a fost rostul, raţiunea secretă a construirii acestor două pasaje care nu traversează nicio intersecţie? Pentru că pe sub ele nu trece nimic! Pentru ce s-au cheltuit multele milioane de euro cu un entuziasm demn de cauze mai bune? Sau - ca să fiu mai exact - de ce s-au înălţat aceste două pasaje fără rost, care nu contribuie cu nimic la decongestionarea şi fluidizarea traficului pe aglomeratele artere de ieşire/intrare în Bucureşti, în locul altora, incomparabil mai necesare?
De ce, în loc să se facă un pasaj la intersecţia dintre DN1 şi relaţia spre pădurea Băneasa, intersecţie care ştrangulează sistematic traficul, s-a făcut altul câteva sute de metri mai încolo? De ce, în loc să se demareze lucrările la intersecţia DN1 cu Ion Ionescu de la Brad, s-a făcut pasajul de mai sus, cel dat deja în funcţiune? Dacă l-aş întâlni pe primarul general Videanu, asta l-aş întreba: de ce dom’ primar, aruncaţi banii publici pe lucruri nefolositoare, în loc să faceţi ceea ce trebuie? Numai că, chiar aşa de prost, cum crede probabil dl Videanu, nu sunt. Şi ştiu că nimic nu e întâmplător când e vorba de irosirea banilor publici. Şi că cele două pasaje fără rost au de fapt unul foarte clar: sunt lucrări cu „dedicaţie”.
Una este dedicată celor care fac cartierul rezidenţial Băneasa, de unde jeep-urile viitorilor locatari vor ieşi, uşor şi repede, în şosea în ambele sensuri, fără să mai ocoleasc
