Foto: Thinkstock Ecocardiografia este tehnica de examinare a inimii cu ajutorul ultrasunetelor, ce permite studierea dimensiunilor şi performanţelor funcţionale ale structurilor cardiace. Cu toate progresele înregistrate de alte metode de investigaţie (tomografia computerizată, angiograma asistată tomografic, rezonanţa magnetică nucleară, testele cu izotopi radioactivi etc.), ecocardiografia oferă rezultate importante, în condiţiile în care este este noninvazivă (cu excepţia ecografiei transesofagiene), nedureroasă, lipsită de riscuri pentru sănătate şi accesibilă. Ea poate fi folosită atât pentru precizarea unui diagnostic, cât şi pentru a urmări evoluţia unei boli, starea ­postoperatorie, reacţia la tratament. Mai mult, se poate practica cu bune ­rezultate pentru examinarea cordului fetal.

Tipuri

Sunt două tipuri de ecocardiografii: ecocardiografia de stres şi ecocardiografia Doppler. Ecocardiografia de stres se face după un efort fizic supravegheat, pe banda de alergare sau la o bicicletă medicinală, pentru a surprinde modificările în activitatea inimii după efort. Se realizează o primă ecocardiografie înainte de demararea exerciţiului, apoi încă una după încheierea acestuia. Dacă persoana respectivă nu poate face efort (de exemplu, din cauza obezităţii ori unor afecţiuni articulare sau osoase), se administrează un medicament care creşte frecvenţa cardiacă. Dacă în toate aceste forme de ecografie sunt înregistrate modificările structurilor inimii, în ecografia Doppler, care poate însoţi oricare dintre formele menţio­nate, se studiază viteza şi direcţia fluxului de sânge în inimă.

Transtoracică. În cazul ecocardiografiei transtoracice, nu sunt necesare preparative speciale. În cazul celei transesofagiene, este indicat să nu se mănânce sau bea cu cel puţin şase ore înainte, iar în cea de stres este recomandată evitarea meselor copioase, c