Viaţa lui a stat sub semnul focului, scăpând ca prin urechile acului de un incendiu, iar un fulger i-a căzut la picioare... Un regizor care arde, un om care este Om şi care adoră meseria de dascăl.
Viaţa lui a stat sub semnul focului, scăpând ca prin urechile acului de un incendiu, iar un fulger i-a căzut la picioare... Un regizor care arde, un om care este Om şi care adoră meseria de dascăl.
Din clipele de lumină de dinainte de tăcere s-a înfiripat un nume... Alexa Visarion. “Am vrut să mă fac inginer silvic, apoi «profesor de poezie»... Mi-am dorit să fiu actor, dar graseiam, aşa că am renunţat. După un an de Drept, am intrat la Regie de teatru... Eram tânăr, aveam 19 ani, viaţa mea se lovea de o nouă realitate. Mă simteam străin, stingher... Apoi, au venit doi copii, o familie... Am intrat ultimul, am terminat primul, am luat bursă de merit...” Aşa notează în cartea sa “Cortina de cuvinte” regizorul Alexa Visarion. “Pentru că mă luau în armată, m-am înscris la Drept. Eram într-o situaţie destul de dificilă. Tatăl meu, fost director general al căilor ferate, ministru în guvernul din 1946, era deţinut politic. Eu m-am născut când tata era arestat... I-a dat voie la şapte ani acasă. Apoi l-au arestat din nou pe motiv că folosise permise CFR, iar pe actele pe care le-a primit era pusă şi puşcăria la vechime. Ne-au luat tot din casă: pat, butelie, aragaz. În situaţia dată eu eram singurul sprijin al familiei (mai am o soră cu şapte ani mai mică). Mama făcuse un cancer, tata era în anchetă şi tot căutau să-i descopere vinovăţia, dar nu găseau martorii necesari. Am intrat la Drept, am făcut un semestru. Între timp am cunoscut-o pe nevasta mea, care este aceeaşi şi astăzi, avem 42 de ani de căsnicie. Eu am împlinit 20 de ani în septembrie şi Felix Alexa s-a născut în noiembrie, acelaşi an. Cristian s-a născut un an mai târziu”, continuă fi
