Etiologia leptospirotică a meningitelor cu lichid clar ocupă locul al doilea, ca frecvenţă, după etiologia virală, dar devansează meningita tuberculoasă, situată pe locul al treilea. Diagnosticul etiologic este util, deoarece, cu cât este mai precoce, cu atât tratamentul specific poate fi aplicat în timp util, împiedicându-se astfel apariţia complicaţiilor grave invalidante de vecinătate (de exemplu, encefalita şi uveitele), precum şi complicaţiile cu localizări multiple. Infecţia cu spirochete din genul Leptospira este întâlnită vara, la copii şi tineri, în cazuri izolate şi, mai frecvent, în focar, după îmbăieri repetate în apele de suprafaţă stătătoare sau lent curgătoare, contaminate prin urină cu leptospire de către animalele purtătoare ale acestor germeni. Şi adulţii, în sezonul cald, fac infecţia cu această localizare, mai Publicitate ales în cazuri izolate, după îmbăieri sau pescuit în ape de suprafaţă contaminate. Iniţial, încă din faza de bacteriemie, prin efectul direct al leptospirelor, dar şi al endotoxinei bacteriene, pe lângă febră, apar cefaleea generalizată, fotofobia şi simptomele dispeptice. După localizarea leptospirelor la nivelul meningelui, apare contractura antalgică, recte redoarea cefei şi contractura genunchilor, care, după puncţia rahidiană, se ameliorează prin decompresia meningelui. Formele pur meningiene, precum şi cele cu complicaţii de vecinătate (encefalite, uveite, sinuzitele şi otite medii) ocupă circa jumătate din cazurile cu manifestare cefalică. Restul sunt forme meningo-pulmonaro-hepato-renale. Toate serotipurile de leptospire pot determina oricare formă clinică. Lichidul cefalorahidian este seros, uşor opalescent sau xantocromic când meningita este asociată cu sindromul hemoragic. Reacţia Pandy este moderat pozitivă (până la 50 mg/dl albumine). Leucocitele, dintre care predomină monocitele, sunt moderat