Festivalul International de Film Independent "Anonimul" tocmai si-a consumat cea de-a cincea editie, intre 11 si 17 august, in Delta, la Sfintu Gheorghe. Si nu cred ca e foarte multa lume care sa suspine de dor si sa se gindeasca cu jind la editia urmatoare. In cel mai bun caz, fenomenul "Anonimul" pare sa fie scapat de sub control: desi numarul celor veniti la Sfintu in perioada festivalului a crescut considerabil de la un an la altul, staff-ul (echipa adica) a ramas la fel de mic. In plus, dat fiind specificul locului, spatiile de proiectie si cele din camping nu au putut fi extinse. Imaginati-va sute (chiar mii) de oameni inghesuindu-se mai intii pe vaporul care duce spre Sfintu, si-apoi ocupind orice colt de sat in care se afla un pat sau in care puteai pune un cort. Imaginati-va cozi nesfirsite la suc, mincare, dus, toaleta si o inghesuiala de nedescris la impartirea invitatiilor pentru proiectiile din cinema ("Anonimul" e mindru ca spectatorii nu platesc bilet si ca toate filmele din competitie se dau si in aer liber. Cu toate astea, se ofera invitatii pentru proiectiile din timpul zilei, pentru care potentialii spectatori se calca, literalmente, in picioare). Imaginati-va ca, in ciuda retoricii ecologiste practicate de organizatori (prin proiectii speciale si dezbateri), in camping, unde se aduna in fiecare zi tone de gunoi, nu exista containere separate pentru plastic, sticla, hirtie, resturi menajere. Totul se arunca de-a valma si mi-e frica sa ma gindesc unde ajunge. Un festival international care se desfasoara intr-o rezervatie a biosferei ar trebui, poate, pentru binele rezervatiei, sa adune cit mai putina lume si sa se desfasoare, eventual, in circuit inchis (sau sa nu se mai desfasoare deloc). Premiul juriului a stirnit o perplexitate fara margini Am scris deja atit de mult, si n-am pomenit nimic de filme. Pentru ca, in cel mai rau caz, nimeni nu pare s