"Nu-mi atinge cercurile!" - se rasteste peste umar Arhimede la osteanul pe cale sa-l strapunga cu lancea. Moartea invatatului siracuzan mi se pare mai plina de miez decat principiul fizic ce-i poarta numele. Scoala ne invata axiome, legi, teoreme, principii, insa nimeni nu ne deprinde a trage invataminte din experienta celor care ne-au precedat. Circumstantele in care au trait inaintasii, incercarile ce le-au stat dinainte, felul in care au vrut sa le depaseasca, izbanzile si, deopotriva, esecurile lor ne spun, din pacate, ingrozitor de putin. Traim ca si cum am fi primii oameni, nevoiti a lua totul pe cont propriu. Nepasarea cu care tratam avertismentele trimise peste vreme ne incetineste inaintarea, de nu cumva ne-o opreste, pur si simplu. Cheltuim energii uriase pentru a rezolva probleme vechi de cand lumea, daca nu solutionate, macar intoarse pe toate fetele de oameni asemenea noua. Si, mai cu seama, le repetam, cu o pagubitoare incapatanare, greselile. Ne inchipuim mai inteligenti decat ei, dar continuam a cadea, invariabil, in capcanele carora ei, cei dintai, le facusera cunostinta. Memoram cu usurinta rezultatele palpabile ale cautarilor stramosesti si avem impresia ca, astfel, am aflat esentialul si despre autorii lor. Nu bagam de seama ca, indaratul formulelor, acum la indemana oricui, stau zbaterile unor minti si framantarile unor constiinte si ca, in ordinea omenescului, singura care ne priveste direct, cautarile, cu tot ceea ce ele implica, sunt mai pretioase lectii decat abstractele principii si secile formule. Deodata, cu inventarul cunostintelor teoretice, nici vorba ca folositoare, scoala, ea in primul rand, ar trebui sa ne deprinda a fi atenti la dimensiunile omenescului inchis in ele, la energiile consumate, la sperantele inselate, la indoielile, orbecairile si, bineinteles, bucuriile reusitelor. xNu-mi atinge cercurile!" - protesteaza Arhimed