Dupa ce a fost "prelucrat", "reeducat" si in cele din urma convins cu brutalitate sa tradeze, Silviu Craciunas a fost trimis ca agent "marsrutizat" (adica cu misiune stabilita de Securitate) in Occident.
O prima dovada a controlarii sale de catre spionajul romanesc o contine un raport al Serviciului Special de Informatii din 23 august 1948, care prezinta modul in care "S.C." (initialele lui Silviu Craciunas) a parasit tara, insotit probabil de un agent al SSI, spre a demonstra modul de functionare a retelei lui de trecere frauduloasa a frontierei: "S-a plecat cu masina pana la Baia Mare, unde au dormit la Chintea Vasile, din Strada Progresului nr. 1 (gazda aranjata de S.C.). De la Baia Mare au plecat cu trenul la Satu Mare, unde au luat contact cu rabinul Gross din localitate, domiciliat pe str. Rakoczy nr. 6 (S.C. a intrat in legatura cu rabinul Gross prin Sami Leibovici din Cluj, str. Tunarilor, frate cu Leon Leibovici, fugit la Budapesta). Dupa ce rabinul Gross le-a procurat buletine unguresti pe nume evreiesti, au fost pusi in legatura cu o taranca (o calauza) care, cu o caruta, i-a dus pe camp pana la casa ei, situata pe frontiera, dupa pichetul de graniceri romanesc (tara nimanui).
De aici, au fost preluati de catre un taran ungur, care i-a condus pana la localitatea Csenger (Ungaria). Cu concursul aceluiasi si al personalului garii, au luat trenul spre Budapesta. In capitala Ungariei, au mers la Lola Roth, str. Kiraly nr. 7, de unde, sprijiniti de Leon Leibovici - prin Joint -, au plecat la Viena".
In romanul sau Urme pierdute, Craciunas vorbeste despre doi frati care l-au ajutat in trecerea frontierelor, de un "carutas", de mecanicul de locomotiva Josef, precum si de "matusa Ethel" de la Budapesta, iar in ultima carte, publicata in Romania cu scopul de a contribui la reabilitarea comandorului Ion Cosoveanu, istoriseste ca s-a
