Un cod civil este mai mult decat o lege. Este filosofie de viata pusa in litera de lege. Este Constitutia Civila a Natiunii. Am spus ca Noul Cod Civil este un Cod al libertatii. In toate cartile codului gasim acest fir conducator. O alta idee-forta este cooperarea, negocierea, tranzactionarea. In fine, o a treia este egalitatea de sanse. Acest cod va schimba in timp mentalitatile si comportamentele oamenilor si institutiilor pe care ei le creeaza.
Vechiul Cod Cuza era o traducere incompleta a Codului civil francez de la 1805, Codul Napoleon. Codurile napoleoniene in general, si cel civil si cel comercial, erau preocupate de fixarea unei ordini din haosul legislativ si cutumiar al Evului Mediu, corespondenta haosului si fragmentarii politice. De unde si o oarecare rigiditate si formalism excesiv al acestor coduri. Vroiau sa fixeze, sa organizeze, sa tina, sa conserve. Priveau lumea mai mult static. Dealtfel, aproape 2/3 din codul napoleonian initial era consacrat proprietatii teriene, ceea ce inspira atasamentul fata de pamant. Aceste coduri au uniformizat Europa continentala. Razboaiele napoleoniene au rascolit ordinea politica europeana, codurile napoleoniene au fundat noua ordine civila europeana, pentru mai bine de 150 de ani. Nu intamplator Napoleon a spus ca cea mai mare victorie a sa este Codul civil, citez aproximativ. In vremea asta, popoarele ce strajuiau Atlanticul strabateau marile si oceanele lumii, raspandind comertul, ideile politice si ordinea lor juridica. Ele au creat in paralel un alt sistem, mai dinamic, flexibil, adaptat comertului si navigatiei. Sistemul juridic anglo-saxon.
Concentrat pe proprietatea mobiliara (marfuri), titlurile ei reprezentative, circulatia banilor (cambii, cecuri, bilete la ordine), pe imaterializare si reprezentare, mai mult decat pe posesie si conservare. Dreptul anglo-saxon era orientat pe “a face” si “a a
