Curios cum fiecare candidat la sefia PDL si-a lasat amprenta pe textele prezentate public, luni, 11 aprilie, de catre Emil Boc, Vasile Blaga si Toader Paleologu drept motiuni. Adica un soi de manifest politic, un fel de crez propriu menit sa convinga partidul ca isi va alege corect viitorul lider. In primul text vedem premierul frustrat "ca n-a avut noroc", plin de bune intentii. Pe alocuri ghicim chiar entuziasmul fostului student la filozofie. In al doilea vorbeste militianul ritos, disciplinat, strabatut totusi un fior de umanism original, adeptul unor teorii economice si mai originale. In a treia motiune ne distreaza intelectualul aiurit obsedat de tramvaie, in capul caruia temele grave se amesteca intr-un talmes balmes total cu preocupari rizibile.
O sa spuneti, poate, ca o motiune trebuie citita, totusi, ca o motiune si atat, fara mari pretentii. Ca, in fond, ne aflam in fata unor texte standard, plictisitoare, sforaitoare, ca mai toti politicienii indiferent de partid spun cam aceleasi lucruri si proclama valori si principii universal valabile. Mai rau, ca nimeni nu le citeste si nu tine cont de ele cand se aleg liderii.
In realitate, alegerile interne din partide urmeaza o regie atenta, cu invingator prestabilit. Surprizele sunt rare sau deloc. Si PDL functioneaza la fel. Are cineva emotii ca Boc ar putea rata peste o luna un nou mandat, desi nu-l mai doreste aproape nimeni din propriul partid? Se indoieste cineva ca, desi baza pedelista il recunoaste drept lider, Blaga va pierde?
Alegerile din PDL or fi previzibile, dar spun ceva esential despre criza interna de lideri si despre candidati. Fascinant, iarasi, este cum a reusit fiecare sa spuna ceva esential despre el, intr-o mare de bla-bla-uri standard. Motiunile lui Boc si Blaga au cam 50 de pagini, deci iti trebuie ceva rabdare sa le parcurgi.
Motiunea Boc de