Imaginati-va ca asistati la urmatoarea scena. Un personaj apare in cadru, se furiseaza fara zgomot dintr-o parte. Arata destul de serios, amenintator chiar; pare sa urmeze un plan, pare sa ascunda o arma. In partea cealalta stau dusmanii lui, dar nu i-au detectat apropierea. Poate se gandesc la un traseu, poate chiar dorm, murmurand prin somn imprecatii la adresa adversarilor. De acum, puteti ghici usor ce urmeaza sa se intample, nu? Nu. Ce se intampla e ca primul personaj avanseaza silentios in mijlocul scenei, si ajuns acolo scoate o trompeta ascunsa si incepe sa urle din ea si sa topaie prin jur. Un moment - de uluiala - mai tarziu, dusmanii scot linistit niste arme si-i intrerup sec si dureros reprezentatia. Amuzant, nu? Comedia asta absurda se petrece relativ des pe scena noastra politica, si da batai de cap oricui ar vrea s-o analizeze rational, scrie Doc, pe blogul lui.
In rolul protagonistului sta, de o buna bucata de vreme, PDL. S-au indragostit de rol, dragii de ei. Poate ca le place sa primeasca lovituri, stiu eu? Haide sa va dau un exemplu. In clipa in care premierul Boc si-a anuntat demisia si presedintele l-a desemnat pe Mihai Razvan Ungureanu, intocmai ca in exemplu, mi-a fost foarte usor sa ghicesc ce urmeaza sa se intample. PDL, afectat de o guvernare impopulara, urma sa se schimbe la fata. Vechea conducere urma sa faca un pas inapoi, iar MRU si echipa lui sa faca un pas inainte. Cateva schimbari de culoare si masuri guvernamentale cu impact electoral mai incolo, partidul sau miscarea astfel rebranduita intra in alegeri. Era atat de greu de prevazut? E cursul logic, la fel de logic cum te astepti ca personajul nostru serios sa se foloseasca de intrarea surpriza impotriva adversarilor sai. Ce s-a intamplat in realitate? Vechea echipa de conducere si guvernamentala n-a facut niciun pas in spate. Mai mult, MRU n-a facut niciun pas in fata. Din cont
