În anii 1960-1970, în plină perioadă de „înflorire a socialismului", reprezentanţii nomenclaturii de partid şi şefii de întreprinderi şi colhozuri recurgeau la violenţă verbală şi fizică faţă de muncitori şi ţărani şi îi terorizau cu amenzi enorme. Numeroase cazuri de acest fel au fost discutate la şedinţele de partid, dar bătăuşii comunişti se alegeau cel mult cu mustrări. Şi actualul şef al PCRM, Vladimir Voronin, s-a remarcat în acest sens
Imaginea regimului comunist rămâne a fi una idilică pentru multă lume care a trăit în perioada respectivă.
Unii îşi aduc aminte însă că nu rareori membri ai nomenclaturii comuniste se comportau brutal cu subalternii, iar uneori chiar foloseau violenţa fizică împotriva oamenilor muncii. Se întâmpla în anii 1960-1970, când se părea că vremurile staliniste apuseră demult şi că regimul sovietic renunţase la metode violente în relaţia cu cetăţenii de rând. De multe ori astfel de comportamente nu erau pedepsite, partidul comunist funcţionând ca o structură de tip clientelar şi mafiot care îşi proteja membrii, chiar şi atunci când aceştia foloseau violenţa fizică faţă de muncitori.
Există numeroase cazuri când elita de partid comunistă din RSS Moldovenească avea un comportament departe de cel pe care îl pretindea la nivel de discurs. Unul dintre aceste cazuri a fost discutat la şedinţa Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova din 28 februarie 1967.
Pe agendă au figurat mai multe chestiuni, printre care numirea unor persoane în funcţii de răspundere importante, inclusiv desemnarea lui Petru Lucinschi în funcţia de prim-secretar al CC al Comsomolului din Moldova, precum şi a lui Piotr Civertko în cea de preşedinte al KGB-ului din RSSM. La aceeaşi şedinţă au fost puse în discuţie şi subiecte legate de starea educaţiei politice în masă. În anul în care se împlineau 50 de ani de la „