Nu era mai bine să înceapă măsurile dure cu băieţii deştepţi, nu cu pensionarii?

În timp ce toată lumea luase foc de grija lui Mircea Geoană, că aşa e pe la noi, câinele moare de drum lung şi prostănacii de grija altuia, premierul României, Jeffrey Franks, făcea o declaraţie de o importanţă covârşitoare, explicând jaful care se petrece în frumoasa Românie. „Trebuie să scăpăm definitiv de un sistem în care băieţii deştepţi din sectorul public şi din sectorul privat se bucură de profituri nemeritate, în timp ce angajaţii lor şi publicul larg continuă să plătească.

Implementarea unor reforme profunde la nivelul companiilor de stat este probabil cea mai mare provocare", a glăsuit domnul Franks, prezentând concluziile misiunii de evaluare pe care tocmai a încheiat-o în România. În câteva propoziţii, Jeffrey Franks a explicat românilor de ce sunt săraci, de ce vor fi săraci şi de aici înainte, dacă nu se schimbă nimic. Dincolo de criza mondială, dincolo de Grecia, dincolo de UE, dincolo de sistemul financiar-bancar mondial, dincolo de deficit, de creşterea sau descreşterea economică, o ducem prost pentru că, stimaţi concetăţeni, se fură prea mult! Am tăiat salarii, am redus pensii, am micşorat dramatic nivelul de trai pentru că şmecherii acestei ţări scot miliarde peste miliarde fără să producă nimic.

Traian Băsescu şi Guvernul Boc s-au lăudat pe toate drumurile că au avut curajul politic de a lua măsuri dure, nepopulare. Excelent! Dar nu era mai bine să înceapă, nu cu pensionarii, ci cu băieţii deştepţi? De ce au luat de la săraci şi i-au lăsat pe aceşti „îmbogăţiţi de război" să prospere şi mai mult? A fost mai uşor să umble la indemnizaţia mamelor, decât la megawaţii de la Hidroelectrica! Companiile de stat pierd în fiecare an peste 4% din PIB şi noi ne repezim în salariile amărâţilor.

Nu e just, nu e eficient economic. Pierderile, adevărate mine