"Confuzia este acea minunată stare care apare înaintea clarificării", spune Joe Vitale, un autor de succes, căruia-i este clară starea de confuzie, poate atât de clară, încât nu mai este percepută ca o problemă. Majoritatea oamenilor experimentează un puternic disconfort, însoţit de stres, angoasă, chin, tulburare interioară şi de comportament în faţa unei stări de "confuzie". În faţa unei stări care-i spune omului "nu ştiu ce să fac, nu ştiu ce să simt, nu ştiu cum să mă descurc cu situaţia asta" sau îl determină să vorbească, să simtă şi să se comporte ciudat de la o clipă la alta, omul riscă să intre în panică. Starea de confuzie afectează capacitatea noastră de a lua decizii bune, afectează capacitatea de concentrare, de focalizare asupra unei probleme, afectează somnul, dar şi toate funcţiile organismului atunci când stresul se prelungeşte. Starea de confuzie devine mai puternică, mai bulversantă şi mai distructivă pentru că nu ştim ce este ea, de fapt, nu ştim de unde vine cu adevărat şi nu avem idee cum să ne descurcăm în faţa ei.
Starea de confuzie devine "minunată", cum spune Joe Vitale, doar atunci când ştim că ea pregăteşte o clarificare la nivelul conştiinţei noastre. Noi cerem clarificări în multe privinţe, cerem adesea să ştim exact ce anume să facem, să spunem, cum anume să ne purtăm într-o situaţie de viaţă, cerem clarificare în privinţa unor decizii şi alegeri, dar... uităm asta. În schimb, conştiinţa noastră nu uită. Noi cerem clarificare şi ea apare, se întâmplă, iar atunci când elementele clarificatoare contrazic puternic credinţele şi convingerile noastre obişnuite, apare confuzia sau criza. Sentimentul că nu ştii nimic, senzaţia că nu înţelegi sau oscilaţia între înţelegerea clară pe moment şi neînţelegerea completă în următorul moment înseamnă criză. Fenomenul de "confuzie al conştiinţei", însoţit de stres, angoasă şi nelinişte
