Mi-a scris aici, pe platforma “Contributors”, Tania Podoleanu, fiica Olgai si a lui Jack Podoleanu, nepoata Ghizelei Vass si matusa lui Bogdan Olteanu. N-as aminti aceste ramificatii de familie, daca nu le-ar pomeni chiar ea. Am mai avut prilejul sa ma ocup de relatia parinti-copii in familiile implicate in angrenajele totalitarismelor, comunist si fascist. Stim cum s-a raportat Svetlana Alliluieva la crimele din perioada cand tatal sau era satrapul absolut din URSS. Se cunosc destule cazuri de copii ai liderilor nazisti care au scris pagini rascolitoare despre cum vad ei azi ororile comise de parintii lor (de pilda baiatul lui Hans Frank, “guvernatorul general” al Poloniei ocupate). Istoricul Karol Modzelewski, fiul celui dintai ministru de externe al Poloniei sovietizate, membru al Biroului Politic in anii 50, in perioada Bierut, a devenit unul dintre consilierii “Solidaritatii”, o miscare deschis anti-comunista. Nu a fost nimic, dar absolut nimic generos si nobil in a servi acele sisteme ilegitime si criminale.

Incultura Ghizelei Vass a contat intrucat, intre atributiile sale in anii 50, era sa-i judece politic pe fostii voluntari din Spania si pe fostii luptatori din Rezistenta franceza. Nu avea habar de conditiile din Occident, de istoria Razboiului Civil spaniol, facea conexiuni aberante, vedea comploturi acolo unde nu era vorba decat de o iesire la un bistro, de o conversatie la o cafenea, de o lectura heterodoxa ori de o plimbare printr-un muzeu. Comparata cu ea, Charlotta Gruia, anchetatoare la Comisia Controlului de Partid, fosta luptatoare in Rezistenta Franceza, vaduva lui Francisc Wolf-Boczor, erou al grupului condus de Missak Manuchian din care a facut parte si Olga Bancic, executat de nazisti, merita sa intre in Academie. La fel Constanta Craciun, ca sa mai dau un exemplu. Ma grabesc sa adaug ca rolul Ghizelei Vas nu s-a rezumat la prigonirea