De aproape patru ani lucrează în cadrul Poliţiei Comunitare şi spune că Bistriţa este un oraş care merită să fie mai ordonat şi mai civilizat, pentru binele întregii comunităţi

Ovidiu Gabrian şi-a dorit de mic o carieră militară şi a fost destul de norocos să îşi vadă visul cu ochii. „Ce le place copiilor să devină când sunt mici? Fie poliţişti, fie aviatori sau visează la o carieră militară. Eu am vrut să fiu militar. Rigoarea şi faptul că sistemul militar este un cadru care stimulează respectarea legilor mai uşor decât un sistem civil sunt câteva lucruri care îmi plac în acest domeniu", recunoaşte Gabrian.

A lucrat 12 ani în Penitenciarul Bistriţa

Îmediat după Revoluţiei, Gabrian a lucrat ca şi inginer într-o întreprindere metalurgică din Reghin, timp de doi ani. Din 1992 şi până în 1994 a fost funcţionar public la Oficiul Central de Stat în Probleme Speciale şi Mobilizare Economică Bistriţa-Năsăud. Au urmat 12 ani în care Ovidiu Gabrian a fost angajat în Penitenciarul Bistriţa, în funcţia de ofiţer de penitenciar. Despre această perioadă, Gabrian spune că a fost una interesantă. „Trecerea de la funcţia precedentă la munca în penitenciar nu a fost uşoară. Recunosc că primii doi ani au fost destul de grei. Pentru a te forma ca şi cadru militar ai nevoie de doi, cinci ani, timp în care poţi deveni profesionist. Munca printre deţinuţi de toate tipurile, nu e uşoară. Probabil, una dintre experienţele cele mai rezonante din acea perioadă a fost atunci când am văzut primul deces în penitenciar. Am ajuns la faţa locului la puţin timp după ce un deţinut şi-a tăiat gâtul. A fost o expeienţă şocantă", îşi aminteşte Gabrian. Spre deosebire de munca din penitenciar, la Poliţia Comunitară e mai greu. „Cu deţinuţii e mai uşor pentru că îi ai tot timpul la dispoziţie. Aici lucrăm cu tot felul de oameni, pe care nu-i avem mereu la dispoziţie, iar rela