Etajul I al Muzeului National al Literaturii Romane gazduieste o interesanta expozitie a unui tanar artist plastic. Rodica Ion si-a intitulat demersul Calatorie in amanunt. Pentru cei ce stiu locul nu ar mai fi necesare alte legaturi. Pentru necunoscatori este insa obligatorie o scurta descriere: intregul etaj al muzeului are o structura de spatii ce trec din unele in altele aproape circular. Sunt trei sali mari, semirotunde si rotunde legate prin alte treceri cu firide si cotloane. Daca nu chiar un spatiu labirintic, oricum, prin neliniaritate, luminozitate si prin decorul exterior schimbator, furnizat de niste ferestre imense, el ofera un interesant parcurs chiar si atunci cand este gol.
Calatorie in amanunt a fost prezentata mai intai la Belgrad, la Gallery 73, o galerie ce s-a orientat spre arta moderna. Este tipicul de sala de expozitie, insa clasica: paralelipipedica, inalta, bine luminata si, dupa cate mi-am putut da seama din fotografiile de pe site-ul sau, cam glaciala. Rodica Ion si-a dus acolo numai tablourile de mari dimensiuni (2,10 x 1,25) din acest ciclu al "Calatoriilor" sale. Expuse aici, panzele au fost bine puse in valoare prin inaltimea salii (ele au nevoie de spatii inalte spre a se continua dincolo de rama) si prin lumina clara, observandu-se "en detail" tehnica. Au pierdut, in opinia mea, coerenta si misterul.
Pictura Rodicai Ion presupune un ansamblu. Artista isi gandeste picturile intr-un univers coerent, ceea ce o face dependenta de spatiul de expunere. Sigur, fiecare lucrare in parte se poate intelege, se poate sustine si poate oferi o mostra de viziune, culoare si temperament artistic. Dar, cand le gandesti, le realizezi si le doresti expuse ca un intreg, atunci fiecare cere complementaritatea lucrarii de langa ea. Aici, la MNLR, ideea si-a aflat mai bine spatiul.
Pentru ca o calatorie nu este un parcurs linear