Dincolo de glumitele mai mult sau mai putin inspirate (adevarul este ca Daciana Sarbu s-a expus alegand sfidator sau neglijent cea mai nepotrivita culoare pentru ceremonia de la Cotroceni), Traian Basescu a avut in fata noului guvern un discurs mai degraba defensiv. Iar zambetul sau ostentativ era mai degraba unul nervos si intunecat.
Traian Basescu a trasat limitele colaborarii institutionale cu Executivul Ponta. Si ele tin mai mult de ceea ce nu ar trebui sa faca, decat de ceea ce ar trebui sa faca acesta.
In esenta presedintele cere noii puteri sa se abtina de la restauratie in domeniile deja cat de cat reformate, precum educatia, legislatia muncii si cea penala. Este o temere justificata, nu doar cunoscand apucaturile, mai ales ale PSD, in aceste domenii, ci si in virtutea planurilor deja anuntate si a amenintarilor deja proferate de USL.
Si daca nu? Daca guvernul Ponta nu va respecta aceste limite, ce poate face Traian Basescu? Ce parghii are domnia sa sa impiedice restauratia? Ma tem ca niciuna. De fapt, luni, nu numai Mihai Razvan Ungureanu a predat puterea, ci si presedintele. Pentru domnia sa se incheie epoca presedintelui jucator.
Sigur, poate ataca guvernul din toate pozitiile, asa cum facea pe vremea Cabinetului Tariceanu, poate demasca toate porcariile, il poate umple de ridicol pe Victor Ponta. Dar toate acestea sunt doar vorbe. In fapt nu poate face nimic. Da, si pe vremea guvernului Tariceanu Traian Basescu era in opozitie, dar la vremea aceea se afla pe varful popularitatii sale, la un procent ametitor in jur de 70%, avea in spate un partid agil si vioi, in plina ascensiune. Pe atunci si presedintele si PD erau pe val. Acum sunt sub el.
Atacurile lui Traian Basescu, oricat de adevarate si fudamentate ar fi, nu mai pot avea acelasi impact in randul electoratului. Nu mai exista un partid apt s