Selecţionat în 2010 la Festivalul de la Cannes, filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" este portretul dictatorul român executat în 1989, realizat numai din imagini de arhivă oficiale şi fără niciun comentariu. Este al treilea lung metraj al lui Andrei Ujică din ultimii douăzeci de ani, alături de "Videogramele unei revoluţii" în 1992 şi "Out of the Present" în 1995, scrie ziarul Le Monde, care publică un interviu cu regizorul român.
Ujică este unul dintre maeştrii montajului imaginilor de arhivă, alături de francezul Chris Marker, germanul Harun Farocki, ungurul Peter Forgacz, italienii Yervant Gianikian şi Angela Ricci Lucchi, potrivit ziarului menţionat, citat de Agerpres.
S-a născut în 1951, la Timişoara, iar în 1981 se stabileşte în Germania, unde se consacră cercetării în domeniul literar. Convertit ulterior la film, el predă această disciplină la Universitatea de artă şi design din Karlsruhe. Opera sa, consacrată căderii blocului comunist, constituie o reflecţie pasionantă asupra dimensiunii estetice şi politice a imaginilor.
"Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" este un titlu deconcertant pentru un film atât de personal... Am plecat de la o observaţie simplă: orice material pe care îl aveam la dispoziţie ţinea de propagandă. Altfel spus, toate imaginile existente ale dictatorului au fost comandate şi vizate de el. Nu puteam să ies din acest registru, doar dacă nu vroiam să fac un documentar pedagogic sau un film de ficţiune", spune Ujică în interviul acordat ziarului francez.
"Demersul meu constă în evocarea istoriei pe baza imaginilor care o reprezintă. Singura perspectivă narativă posibilă era deci să fac un film bazat pe punerea în scenă chiar a lui Ceauşescu. Acest parcurs, cu dramaturgia clasică a ascensiunii şi căderii, oferă, după părerea mea, un frumos studiu de caz despre exercitarea puterii şi natura
