"Ce-i cucoana precupeata/ De te tii asa mareata,/ Pentr-un petec de negreata!…", spune un vechi cantec de mahala. "Pentr-un petec de negreata" este si romanul scris de N.D. Cocea in 1934. Autorul abordeaza intr-o maniera directa incercarile cuplului modern de a descoperi si intelege armonia dorita.
Cum "totu-n dulcea noastra tara e chestie de fuste si invarteala" (p. 230), eroul romanului, Andrei Vaia, a crezut intr-o implinire sentimentala, departe de lumea oraselor, in inocenta si puritatea fetelor de la tara. Experienta traita a fost cu totul alta cand Muja, o tarancuta indrazneata, intra in camera conasului, pregatita de neprevazut cu o ardoare dezarmanta. "Ridicandu-i privirile din pamant, ea s-a uitat mirata la dansul, naiva, surazatoare, facandu-se ca nu pricepe. Privirea ei a alunecat prin ochi, de-a lungul trupului, pana la inima, incalzindu-i-o; si rasuflarea ei fierbinte, cu miros de paine scoasa din cuptor, il nebunea (…)." Paradoxal trezirea din acest miraj erotic preliminar s-a implinit prin obisnuitul: "Uite, mi-ai rupt camasa"; la promisiunea altei camasi, "mai frumoasa, de la Bucuresti", copila, deloc ofensata de intamplarea tocmai incheiata, "si-a incolacit bratele dupa gatul lui". Apoi "s-au sculat impacati, prieteni ca de cand lumea".
N.D. Cocea nu este strain de astfel de jocuri. Potrivit lui Constantin Beldie, scriitorul Cocea "cumparase pe nimica, departe de oras, in marginea padurii, un pavilion de vanatoare al grofilor unde adunase cateva copile scoase din minti, aduse cine stie de unde, depravate cu binisorul si tinute aici ca intr-un serai". Altfel, omul se arata "zbarnaind de inteligenta, ca toti marii erotici" (C.Beldie, "Memorii", p. 323). Este posibil ca tanarul Vaia din roman sa fi fost, pe anumite pasaje intime, chiar autorul romanului.
Uneori Bucurestiul era un oras cu desavarsire feminin, cu deosebire la