Într-o formulă grafică şi textuală adecvată domeniului, continuăm discutarea, începută în numărul precedent al Observatorului cultural, a recentei ediţii a Festivalului internaţional Anim’est. De data aceasta, contributori sînt protagoniştii simpozionului dedicat filmului de animaţie românesc: Mihai Bădică, veteran tînăr al fostului Studio Animafilm, stabilit activ din 1983 în Danemarca, Virgil Toader, actual creator în domeniu, şi Daniel Todoran-Rareş, iniţiatorul unei forme noi de promovare a filmului şi filmologiei de gen: www.animationmagazine.eu. Cum apreciaţi filmele din secţiunea „Competiţia naţională“ – Anim’est 2010, premiul acordat şi fluierăturile din sală (cu un strigăt: „Ruşine!“), la enunţul premiului secţiunii? Virgil TOADER: „Concurenţi cu handicap, dar cu spirit sportiv“ Dacă filmele de animaţie prezente la Anim’est 2010 ar fi fost semnate de artişti de alte naţionalităţi sau dacă ar fi fost prezentate de elevi pasionaţi de animaţie, într-o competiţie a amatorilor, aş fi fost mai puţin jenat. La festival, a fost înfiinţată o competiţie separată pentru producţiile româneşti, ca în cazul jocurilor olimpice, unde cei cu un anumit handicap, dar cu spirit sportiv, concurează la rîndu-le. Cît despre filmul Mátthiás, Mátthiás de Cecilia Felméri, personal, îi doresc realizatoarei să ajungă la un nivel profesional suficient de înalt, pentru a înţelege într-o zi ruşinea trăită de noi după premierea acestui produs. Cît despre „calitatea imaginii“ sau „tehnica spectaculoasă“ – apreciate în colocviul dumneavoastră din numărul trecut al revistei –, sînt vorbe goale. Daniel TODORAN-RAREŞ: „Un premiu contestat pentru slaba calitate profesională a filmului“ Într-o ţară unde televiziunile nu difuzează producţii autohtone de animaţie, Festivalul Anim’est îi încurajează pe tinerii animatori români să creeze scurtmetraje de animaţie. Toţi animatorii actualmente a