Austeritatea şi predominanţa pieţelor sărăcesc şi divizează Europa, în lipsa unei reduceri reale a datoriilor, scrie Barbara Spinelli, într-un articol preluat din La Reppublica, de presseurop.eu. Pentru care însă, răspândirea inovării, a acelei idei post-moderne a acţiunii comunicaţionale, avansate de Jürgen Habermas în 1981, nu va fi posibilă decât poate după alegerile parlamentare europene din 2014. Prea târziu?

Keine Experimente!", "Niciun experiment!" spusese cancelarul Konrad Adenauer concetăţenilor săi în 1957. După înfrângerea lui Hitler se născuse o democraţie puternică, şi totuşi era ceva îndărătnic şi deplasat în această expresie, menită unui popor învins, unui popor care se lăsase sedus timp de ani de zile de cel mai atroce dintre experimente. Dar în străfundurile sufletului german, această teamă de experimentare tot nu a dispărut.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat, atât în Italia cât şi în Europa: criza a obligat statele-naţiune neputincioase să-şi dea jos măştile. Pretutindeni, democraţia este în ruine. Politicieni şi cetăţeni sunt rupţi unii de ceilalţi, cei dintâi se închid în bârlogurile lor, cei din urmă vor să conteze mai mult şi să fie ascultaţi. Doar dacă nu ne considerăm cu toţii deja învinşi, a venit momentul, mai mult ca niciodată, să îndrăznim să experimentăm – întocmai în cadrul democraţiei. [...] Străjerii vechii orânduieli nu văd legătura între diferitele crize, a economiei, a Europei, a climei, a democraţiilor. Protestele cetăţenilor nu sunt grăitoare pentru ei, şi totuşi semnalele sunt clare: democraţia reprezentativă este un Titanic care se îndreaptă către naufragiu.

Între guvernanţi şi guvernaţi există acum un deşert, în mijlocul căruia reprezentativitatea joacă rolul de miraj: sindicatele sunt slăbite, partidele sunt rătăcite iar presa serveşte mai degrabă interesele puternicilor decât cele ale cititorilor. @