Primul dosar de subminare a economiei naţionale a fost deschis în 1997 pe numele lui Gheorghe Constantin Păunescu, devenit astăzi „mogulul" de presă preferat al lui Traian Băsescu. Dosarul era unul dintre cele iniţiate de procurorii români după falimentarea Bancorex. „Banca mileniului III", cum a fost publicitată la vremea respectivă, era deţinută de stat şi avea misiunea să sprijine comerţul exterior - de altfel, era abilitată să acopere garanţiile girate de Guvernul de la Bucureşti. Acesta a fost, de altfel, punctul vulnerabil al Bancorex. Firmele lui Gheorghe Constantin Păunescu au luat mai multe credite garantate de bancă. Afacerile lui Gheorghe Constantin Păunescu (G.C.P.) urmează toate acelaşi fir roşu: statul a pierdut, iar, la schimb, afacerile „Fratelui" au crescut exponenţial.
Prima mare afacere a fostului angajat din Comerţul Exterior a fost achiziţionarea Hotelului Lido. În 1990, fără să existe o decizie a conducerii Fondului Proprietăţii de Stat, hotelul a fost trecut de trei funcţionari în patrimoniul Întreprinderii de Turism Hoteluri şi Restaurante Bucureşti. Trei ani mai târziu, imobilul a fost adus ca aport în natură la societatea constituită de fraţii Păunescu, Star Lido SA. Schema a funcţionat perfect pe mai departe, G.C.P. punând garanţie Hotelul Lido pentru un credit prin care a achiziţionat Hotelul Intercontinental. La acel moment, firmele lui G.C. Păunescu se înfruptau copios din banii Băncii Române pentru Comerţ Exterior - BRCE, care va lua denumirea de Bancorex, sub titlu de împrumuturi, dar care nu aveau nici un fel de acoperire în garanţii. Sume care nu au fost restituite niciodată de firmele creditate: General Consulting and Procurement SA, Compania Hotelieră Intercontinental România SA, Curierul Naţional SA şi Institutul Român de Investiţii SA.
Înainte de a-şi da duhul, Bancorex a făc