Israelienii de la Tnuva au vrut să-i înveţe pe români să distingă laptele bun de unul prost. N-au reuşit şi au lăsat în urmă o fermă ultramodernă, care va fi scoasă, pe 7 noiembrie, la vânzare
Cei de la Tnuva au crezut că românii pot face diferenţa între un produs de calitate şi unul comun, în ceea ce priveşte lactatele. S-au înşelat“, crede Elena Cosma, partener la ZRP Insolvency, societatea care se ocupă de falimentul producătorului israelian. Prin politica pe care a ales să o aplice în România, Tnuva, altfel lider al pieţei de profil în Israel, nu a făcut decât să-şi netezească drumul spre eşec.
Au intrat în România încă din 2007 şi în niciunul dintre cei cinci ani care au trecut până la falimentul anunţat în primăvara acestui an nu au reuşit să obţină profit. Paradoxal, calitatea ridicată a produselor, care atrage de la sine şi costuri ridicate de fabricaţie, a pus capac afacerii. Au construit o fermă modernă, au adus vaci superioare care dădeau lapte de prima clasă şi utilaje de ultimă generaţie pentru procesare, însă nu au reuşit să iasă din pluton în ochii consumatorului român. Din ianuarie sunt în faliment şi au lăsat în urmă datorii de 117 milioane de lei, în principal către bănci. BRD este principalul creditor, cu o creanţă de peste 41 de milioane de lei.
Şi-au canibalizat o afacere cu potenţial
Mai mult, din dorinţa de a rezista concurenţei mari cu produsele de calitate mai slabă şi, prin urmare, mai ieftine, şefii Tnuva au luat decizii care nu au făcut decât să distrugă şi un segment al afacerii care ar fi avut un imens potenţial de dezvoltare. Este vorba despre ferma de vaci de la Adunaţii Copăceni, o comună din judeţul Giurgiu, situată la nici 30 de kilometri de Bucureşti. „Din câte am înţeles, laptele produs la fermă mergea către fabrici la 0,9 lei/litru când, pe piaţă, el se vindea cu 1,3-1,4 lei/litru“, mai spun cei
