(monolog)

Cîte întîmplări! Înghesuind dulce şi-amar

trecutul şi viitorul în secunda subită. Şi

deodată înţeleg că voi repeta mereu cuvintele

buchisite cu străşnicie, adăugînd bucurie,

tristeţuri, iluzii zănatice, realităţi trainice,

turnuri de piatră, iederi învolburate tandru...

Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite

temeinic în nădejdile şi deznădejdile mele,

ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea

surprinzătoare, copleşitoare... Reîncep timid,

fericit că pot ţine în mînă, strîns cu cele trei

degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător

în blîndeţea aparent tihnită a paginii

line de hîrtie albă. Neliniştit, voi căuta să

scriu despre linişte. Şi nu anul în întregul

lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în

desenul ei de talisman i-aş sălta literele

întruna, încercînd să explic frumuseţea,

enigma)... nu, nu anul 2002, ci clipa veşnic

prezentă, izbindu-mi faţa şi pieptul,

însîngerîndu-mi aprig, duios, neverosimil de

fraged, de dur... şi binevoitor... intrarea

în povestea timpului, a răstimpului cît...

îmi e dăruit... sau cucerit printr-o luptă

neîntreruptă, istovitoare, tenace...

(monolog)

Cîte întîmplări! Înghesuind dulce şi-amar

trecutul şi viitorul în secunda subită. Şi

deodată înţeleg că voi repeta mereu cuvintele

buchisite cu străşnicie, adăugînd bucurie,

tristeţuri, iluzii zănatice, realităţi trainice,

turnuri de piatră, iederi învolburate tandru...

Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite

temeinic în nădejdile şi deznădejdile mele,

ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea

surprinzătoare, copleşitoare... Reîncep timid,

fericit că pot ţine în mînă, strîns