Ceea ce fac judecătorii în aceste zile este şantaj în toată regula! A condiţiona actul juridic de păstrarea – sau obţinerea – unor privilegii este nu doar o nedreptate, ci şi o ticăloşie. Ce vor ei, de fapt? Menţinerea actualului nivel de salarizare, care să includă leafă de bază, sporuri, prime etc. În condiţii normale ar fi o solicitare corectă, dovadă că nimeni nu s-a oripilat anii trecuţi, când veniturile magistraţilor se umflau mai ceva decât cozonacul. Economia creştea, banii curgeau la buget, iar judecătorii şi procurorii – simpli funcţionari în comunism – îşi câştigau, în sfârşit, un statut binemeritat.

Vremurile s-au mai schimbat însă, şi nu în bine. Criza mondială a „băgat la apă“ şi bugetul României. Nu mai sunt bani. Şi atunci, trebuie să strângi cureaua. Multe categorii sociale o strâng şi merg mai departe, aşteptând vremuri mai bune. Magistraţii – nu şi nu! Îşi vor integral şi leafa, şi sporurile, ghidându-se după principiul: la creştere spunem prezent, la scădere nu contaţi pe noi!

Ca să ai o justiţie corectă, eficientă şi inteligentă, trebuie să-i plăteşti bine pe cei chemaţi să împartă dreptatea. Mai mult, să le asiguri condiţii profesionale civilizate. Plus inamovibilitate. Plus securitatea personală şi a familiilor, dacă e cazul. Dar atât! Drepturile nu trebuie să lase loc privilegiilor!

De exemplu, ce e aceea vacanţă judecătorească de două luni? Timp de 60 de zile, în România nu se mai judecă nimic. Ţara arde şi baba e-n vacanţă. Toate procesele intră în hibernare. În toţi aceşti ani, n-am văzut magistraţi care să protesteze împotriva aberantei vacanţe judecătoreşti de două luni!

În majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, vacanţa judecătorească este mai mică, până-ntr-o lună şi jumătate. Noi suntem însă mai cu moţ, deşi avem toate motivele să tragem mai tare decât alţii. Franţa, Germania,