Cele mai multe batalii politice Traian Basescu nu le-a castigat printr-o argumentatie solida, ci printr-un verbiaj ametitor. Mizand pe “gura mare”. Adica, folosindu-se de o arma care, trebuie recunoscut, are priza nu numai la fanii sai traditionali, ci in genere la un electorat neatent sau obosit de atata circ politic. Necantarindu-si vorbele si ideile, titularul de la Cotroceni a gafat frecvent, starnind circumspectii nu numai in tara, ci si in afara ei.
Episoadele cu licuricii, cu lacul rusesc si atatea altele nu au putut trece fara urme, sau fara plati ulterioare spre a le face uitate. Cum naravul din fire n-are lecuire, pe presedinte l-a luat iarasi gura pe dinainte. Daca i-am da crezare, premierul Tariceanu si ceilalti liberali iesiti la rampa cu tema retragerii din Irak ar trebui imediat arestati, deoarece, potrivit lui Basescu, se fac vinovati de un “puci anti-Romania”. Noroc ca DEX zice ca puci este “incercarea unui grup politic militar de a rasturna prin violenta un regim politic, o ordine statala”. Asadar, in cel mai rau caz “puciul” putea fi anti-Basescu, care, totusi, nu-i totuna cu Romania. Cu cateva zile in urma, chemand la masa cativa copii basarabeni, seful statului roman a declarat ca el a propus de mult Chisinaului ca R. Moldova sa intre o data cu Romania in UE. Ca in bancurile in care, invitat intr-o casa, intri pe usa cu tot cu neamuri.
Stupefiat, pana si ministrul de externe Razvan Ungureanu a declarat ca habar n-avea de asemenea demersuri nastrusnice. Oare cum or fi privite prin cancelariile UE astfel de “puciuri dejucate” si de configurari dambovitene ale hartii unei uniuni care, ca minima conditie de aderare, ne fixase seriozitatea in inlaturarea “steguletelor rosii” si stabilitatea politica?
